Buletin informativ nr. 3 – Ianuarie 2025



Primăvara 2024
Filmarea mini-clipului în diferite țări – Părerile tinerilor despre transhumanță, prezentate în imagini. Urmăriți-l pe YouTube : urlr.me/v9XSn6

Săptămâna 4–8 noiembrie 2024
Prima mobilitate din cadrul proiectului privind reînnoirea generațiilor a avut loc la Larisa, în Grecia. Un adevărat succes!

Dezbatere și seară tematică: parteneriatul creează o dinamică pozitivă.
Fie în format fizic, fie online, esențial este să deschidem cât mai larg aceste evenimente: Seara Ciobanului la Campus Pyrénées Comminges, pe 28 noiembrie 2024, și un colocviu dedicat transhumanței la Agadir, pe 3 decembrie 2024.
Prima mobilitate: Colocviu privind reînnoirea generațiilor
De Fabienne Gilot

În perioada 4–8 noiembrie 2024, partenerii proiectului, însoțiți de elevi și profesori, s-au deplasat la Larisa, în Grecia, în cadrul WP2.
Tinerii descoperă transhumanța în Grecia: un schimb bogat în învățăminte.
În cadrul proiectului Erasmus+ „Eco-TransH”, coordonat de Campus Pyrénées Comminges, tineri din Franța, Mongolia, Maroc, Italia și România s-au reunit la Larisa, în Grecia, pentru a descoperi tradiția pastorală a transhumanței.
Această ședere interculturală a îmbinat activități pedagogice și momente de schimb în jurul unei practici ancestrale înscrise în patrimoniul cultural imaterial al umanității. Un colocviu privind reînnoirea generațiilor în sectorul pastoral și realizarea unui mini-clip colectiv le-au permis participanților să își confrunte viziunile și să discute despre provocările pastoralismului.
Tinerii au vizitat un institut agricol și un ecomuzeu al transhumanței și au împărtășit mese tradiționale, consolidând astfel dialogul intercultural. Barierele lingvistice au fost depășite, oferind un spațiu de înțelegere reciprocă între diferite culturi pastorale, de la iacii din Mongolia până la caprele din Maroc.
Șederea a evidențiat, de asemenea, provocările economice și climatice cu care se confruntă Grecia, sensibilizând participanții cu privire la urgența adoptării unor practici agricole durabile.
În ciuda restricțiilor sanitare, experiența a confirmat valoarea transhumanței ca vector al solidarității și al transmiterii culturale, subliniind rolul esențial al învățământului agricol în păstrarea cunoștințelor și a tradițiilor rurale. Programul a demonstrat că schimbul intercultural reprezintă un instrument puternic pentru consolidarea înțelegerii reciproce între popoare și pentru promovarea unor soluții colective la provocările globale.
„Mi-a plăcut foarte mult acest sejur în Grecia, deoarece mi-a oferit ocazia să întâlnesc oameni diferiți și să descopăr alte moduri de a trăi și de a lucra. Ieșim din propriul nostru univers și descoperim țări care nu cresc neapărat aceleași animale sau nu le cresc în același mod. Am înțeles că transhumanța nu este doar o metodă de creștere a animalelor, ci și un mod de viață. Am întâlnit greci care practică păstoritul și nomadismul de secole, precum și mongoli care se deplasează prin stepe. Am descoperit, de asemenea, că unele dintre practicile lor sunt asemănătoare cu cele din insula mea natală, Corsica, unde păstoritul este practicat de foarte mult timp.”
Nicolas PIERCHON
Următoarea mobilitate va avea loc în mai 2025, în România, unde se va discuta despre climă și impactul acesteia asupra resurselor furajere și de apă…
„Am dobândit cunoștințe valoroase, în special prin vizitarea unor situri istorice unde au trăit comunități nomade. Acest lucru ne-a permis să vedem cum diferite țări își păstrează patrimoniul tradițional și îl transmit generațiilor viitoare. Am devenit mai conștienți de rolul nostru în protejarea patrimoniului și culturii păstorilor mongoli, precum și a utilizării tradiționale a pășunilor. Este esențial să menținem echilibrul natural și ecologic al țării noastre. În cele din urmă, schimburile privind utilizarea pășunilor, sistemele de irigații și relația dintre om, natură și animale ne-au oferit idei valoroase pentru a sprijini mai bine comunitățile noastre nomade și păstorii.”

„Am dobândit cunoștințe valoroase, în special prin vizitarea unor situri istorice unde au trăit comunități nomade. Acest lucru ne-a permis să vedem cum diferite țări își păstrează patrimoniul tradițional și îl transmit generațiilor viitoare. Am devenit mai conștienți de rolul nostru în protejarea patrimoniului și culturii păstorilor mongoli, precum și a utilizării tradiționale a pășunilor. Este esențial să menținem echilibrul natural și ecologic al țării noastre. În cele din urmă, schimburile privind utilizarea pășunilor, sistemele de irigații și relația dintre om, natură și animale ne-au oferit idei valoroase pentru a sprijini mai bine comunitățile noastre nomade și păstorii.”

